Povestea Ruxandrei

O cheama Ruxandra si o stiu de cand eram mica; se imbraca cu fuste clos, de cele mai multe ori, cu buline colorate. Isi plimba mana prin parul balai cu bucle lejere, ori de cate ori trecea pe langa scara mea. Avea ochii albastri si se dadea cu tus. Parea ca e venita in vizita dintr-un oras
mare;poseta si-o asorta intotdeauna cu pantofii. O cunosteam dupa zgomotul tocurilor de pe trotuar; in fiecare dimineata la 7.15
Imi placea sa o urmaresc de dupa perdea; mi-ar fi placut sa o intreb cum se machiaza si sa stiu cum e in casa la ea.
Intr- o seara ma plimbam cu mama pe strazile din oras. De la un parter de bloc se auzeau tipete; ne- am dus curioase sa cercetam. Din strada se vede pe geam: un malac de peste un quintal avea in mainile-i jegoase un manuchi de plete blonde; vecinii revoltati, carcoteau pe la colturi: „asa-i trebuie daca nu l-a lasat de la inceput”. O fata blonda cu lacrimi mari iese din scara blocului, intr-un capot de matase si fuge in strada; nimeni nu incearca sa o opreasca… Se pierde in zare
Acum cateva zile urcam dealul bisericii si la poarta statea o femeie trecuta de prima tinerete, imbracata in negru, care cersea bani sau mancare. M-am uitat in ochii ei si erau albastri si pe sub batic se vedeau cateva fire care fusesera candva blonde…

IMG_0256.JPG

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s