Povestea despre Doamna Invatatoare

In prima zi de scoala, ne-a intrebat pe fiecare cum ne spune mama acasa…mi-am nascocit mintea si mi-a placut Nina. Si asa am ramas. Am luat vacanta in primul trimestru si ne-am intors la scoala dupa Revolutie. Eu si Stefan i-am spus primii “Doamna Invatatoare”-eram tare mandrii. La serbarea abecedarului au venit si fetele ei. Flori a avut grija de noi cum intram “in scena”, iar Mara ne-a acompaniat cu chitara. In anii urmatori, ne-a invatat sa dansam pe Poema Romana si am invatat si vals. Ne-a facut si actori in piesele lui Caragiale…eu am fost Madam Ionescu in Vizita, iar Cristi Popescu era Bubico…Imi mai amintesc de Portocalele si Spanzuratoarea, de cum ne-a citit Moartea Caprioarei si de cum ne-o luam la palma la caligrafie.
Niciodata nu venea fara tocuri, iar poseta era asortata intotdeauna cu pantofii. Ca sa ii simtim parfumul, ne placea sa ne ducem la catedra, in pauza, cu cate un mar…Cand era bolnava, eram si noi tristi, dansa cu noi, radea cu noi.
La sfarsitul clasei a patra ne-a dus la Slanic Moldova, am facut foc de tabara si am cantat Cantec pentru prieteni.
Anii au trecut si dupa inca o generatie dupa noi, nu a mai predat. Tin minte ca diriginta din gimnaziu era geloasa si nu ne-a mai lasat sa ne ducem sa ne sfatuim cu Doamna Invatatoare. Ne-a facut, pe multi dintre noi, oameni mari…azi, ne vedem, ne strangem tare in brate povestim ore-n sir….Mama nu mi-a zis Nina niciodata.
cantec pentru prieteni

Anunțuri