Poveste cu Nunus Militaru’

 

Soarele usca pamantul Baraganului. Pe ulita numai trecea nimeni; se vedeau doar urmele picioarelor goale in praful care trecea de glezne.. In casa cu povesti, din satul cu povesti, se apropia amiaza.

Tataia, Mamaia si Nunus mancau de pranz in tinda: mamaliguta cu branza si smantana de la Anica lu’Sandu Ureche, ca avea vaca sanatoasa si friptura de pui la ceaun cu ochiuri din oua proaspete cumparate de la  Maria lu’ Vasile  Cireasa de pe uilita ailalta. La desert, cate-o cana de compot de visine de la rece, pentru cine vrea.

Nunus nu dormea la pranz fara poveste si fara Tataia. “A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi nu stiu cum v-as povesti, un flacau voinic care statea intr-un loc tare indepartat. I se dusese vorba peste mari si tari ca s-a luptat cu zmei, cu lei-paralei si cu cei mai neinfricati balauri. Pe flacaul asta il chema Nunus-Militaru’ si oriunde mergea, era calare pe Breazu’, un cal de rasa, mai iute ca gandu’. Pe Breazu’ il gasise intr-un grajd parasit, intr-una din calatoriile sale. Era tare slab si amarat, zacea de foame si de sete pe podeaua grajdului, gata sa moara. Cu ultimile puteri,     Breazu’ a cerut un faras de jaratec si o galeata de apa de izvor, ca sa isi potoleasca foamea si setea si Nunus i-a adus. Dupa ce s-a infruptat, Breazu, s-a transformat din martoaga ce era, in cel mai frumos armasar de rasa. Si au pornit amandoi in lume si au ramas cei mai buni prieteni… “  Si povestea continua si treceau cateva ore; din cand in cand Nunus mai deschidea ochii sa se asigure ca Tataia era acolo…si vedea sacoul pepit si adormea la loc.

Cand se lasa seara si soarele cobora inspre vie, Mamaia,  Tataia si Nunus plecau la apa buna in capu’ satului. Cu doua galeti mari, o cobilita si doua galeti mici. Inainte sa ia apa din putul de piatra, se opreau in vizita la tanti Lenuta a lu’ Lisandru Mircea. Stateau jumatate de ora la o visinata si la un biscuite si plecau sa ia apa. Cand se intorceau, pe ulita, era dulaul lu’ Stoe. Nimeni nu putea sa treaca de el, era furios si musca pe toata lumea. Singurul de care asculta era Tataia, nu stiu ce poveste ii spunea…

Seara cobora peste satul cu povesti, greierii isi incepeau concertul si luna veghea casa cu stuf si cu povesti. Inauntru Mamaia stinsese demult lampa, dar se mai simtea inca miros de gaz…q

Anunțuri

2 gânduri despre „Poveste cu Nunus Militaru’

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s