Satul cu povesti

A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost, nu v-as mai fi povestit…satul in care s-au inventat povestile. Era asezat in asa fel incat putina lume reusea sa ajunga acolo; fiecare om trebuia sa stie cel putin o poveste cu bunici si inca poveste cu nepoti de oras. Se deschidea din iunie pana in septembrie. Ca sa ajungi la el trebuia sa mergi pe jos cinci kilometri…nu gaseai picatura de apa, nu vedeai tipenie de om. Erai pazit in stanga drumului de un lac mare cu apa sarata, sarata, ceva stufaris si atat. Neaparat, pana sa o iei pe jos, trebuia sa mergi prin alte sate cu un autobuz vechi, dar fermecat;cu cat erai mai mare de ani, cu atat drumul era mai scurt.

Daca erai foarte norocos, cand incepeai sa mergi pe jos, venea Flotira cu o caruta cu roti de lemn si o martoaga si te ducea el in sat; cand te faceai om mare Flotira numai era…el venea doar la copii…si-i lasase urmasi pe nenea Aurel si pe nenea Sandu, care aveau de data asta, calesti de margaritar cu cai de rasa.

In satul asta de care va zic, era si o casa cu povesti. Un singur copil putea sa ajunga la ea in fiecare vara. Intamplarea a facut, prin nu stiu ce magie, ca 14 ani la rand, casa sa primeasca in ea, acelasi copil.  Era intr-un capat al satului, pe ultima ulita, a doua casa pe stanga. Cu un gard din nuiele, strajuit de zarzari, nuci, visini si duzi, puteai intra in curte pe o poarta mica, din scanduri albe, care avea un zavor fermecat, din clestar cu smaralde si  nu putea fi atins decat de cei care stateau in casa.

Dupa ce deschideai poarta, pana la casuta, paseai pe o carare  ingusta, din pietre mari de rau si fiecare piatra, avea si ea povestea ei. Cararea era strajuita de doua tufe de iasomie, de o parte si de alta, un crin imperial, gura-leului si lacramioare, in dreapta si stanjenei violet si portocalii, in stanga. Dupa tufele de stanjenei se deschidea portita de la prispa. La fel cu cea de la intrarea in curte, din scanduri albe, cu zavor fermecat…

De fiecare data cand ajungeai in dreptul prispei, te intampina Tataia. Se spune ca el stia cele mai multe povesti din lume si, de aceea, casa l-a ales sa-i fie stapan. Mereu il gaseai pe bancuta, cu coatele sprijinite pe prispa, cu un fel de aparat de radio atarnat in acelasi cui cu palaria, cu o carte sau cu gazeta in fata. Avea mainile mari si curate, cu unghii late si taite scurt, ochii caprui, aproape verzi si o mustata mica mica deasupra buzei de sus, pe care si-o ingrijea in fiecare duminica. Chiar daca erai fetita sau baietel, iti spunea, dupa ce ii dadeai binete:”Hai, sa traiesti, flacaule!” si te poftea inauntru.

Paseai pragul si intrai intr-o tinda racoroasa….am uitat!…in casa cu povesti, vara era mereu racoare pntru ca ea toata, era acoperita cu stuf si construita din chirpici. Si in tinda, o gaseai pe Mamaia…avea mereu un sort dinainte, iar cand se nimerea sa te intampine cu masa, avea basmaua prinsa la ceafa, spoitoreste. In casa cu povesti se manca in tinda, pe o masa de stana, asezata direct pe pat. Mamaia si copilul stateau pe pat, iar Tataia, pe un scaun, in capul mesei. Ei dormeau in tinda. Oaspetii, in “casa”, adica in cealalta camera…mica si intunecoasa, cu doua patur mari si o soba, numa’ buna de tras un pui de somn dupa un drum lung sau dupa o zi povestitoare. Camera avea doua ferestre,una care dadea inspre prispa si inspre gradina, iar celalta, mica de tot, prin care vedeai o particica din sat.

Aici, in satul si in casa cu povesti, zilele treceau greu daca nu stiai povesti, sa le spui sau sa le asculti. In fiecare noapte, furnicile spuneau poezii si greierii cantau serenade.

Dupa  cum va spuneam, un copil a stat 14 veri la rand si a ascultat si a invatat atatea povesti de la Tataia si de la sat, ca nu aveti voi ani sa le ascutati si  sa le cititi. Cateva din ele o sa vi le spun eu, ca am stiut unde sa le caut. Dar pana atunci, am incalecat pe sa si v-am spus povestea satului si a casei asa!

Anunțuri

Un gând despre „Satul cu povesti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s