poveste de fete

In fiecare an de Craciun dadeam serbare la tanti Anca in sufragerie, pe canapeaua rosie. Eram noi doua, mici, mici, una blonda si una bruna, mamele noastre, bâta, Vlad si Gabi. Ca sa impresionez audienta, mama ma invatase o poezie in franceza….am spus-o, sigur nu stiam ce zic…audienta m-a aplaudat la scena deschisa…Putin dupa aceea, s-a urcat pe scena-canapea si din tot sufletul a spus “sampon”…cel mai frantuzesc lucru din lume…normal, ca a fost deliciul publicului….Asta mi-a povestit-o de curand, eu nu imi mai aminteam…

Ce n-am uitat niciuna si mereu murim de ras cand povestim, se numeste episodul ”Papucul”. Cred ca e un fel de carte de vizita a noastra… ne jucam ca de obicei, cu hainele, machiajele si pantofii uneia dintre mame…stateam pe noptiera, iar ea statea in dreptul usii…s-a jucat  si s-a facut ca arunca in mine cu papucul de casa…speriata, ii spun “Nu da, ce ai, esti proasta?” Moment in care papucul de pasla cu talpa de cauciuc ma stampileaza fix in arcada…se sperie, incepe sa urle si fuge..peste cateva momente mamele noastre erau in alerta, fiecare cu grija fata de copilul celeilalte…o sa caut sa ii cumpar niste papuci de casa de pasla cu talpa de cauciuc…

Tot atunci ne jucam de-a mamele care faceau copii si ii duceau la Porcaporc, ii scriam corect lui Mos Craciun si mancam covrigei sarati cu branza si choix-la-crème.

Mai tarziu eram indragostite de Petre Roman si de Corneliu Rosianu, doar pentru ca mamele noastre vorbeau toata ziua despre ei…tot atunci scria povesti…extraterstre… ne duceam pe Goanta si pe Dealul Comanestiului si aruncam copiilor, de la balcon floricele de porumb, colorate cu creta……Aveam patine cu rotile amandoua, ea trotineta si eu bicileta…ne dadeam cu sania pe Podei.

Si mai tarziu ne uitam la Ally McBeal si eram indragostite de niste unii mai mari din orasul minunat…avea camera cool facuta numai cu postere…cel mai marfa era unu cu Bon Jovi cu pieptul dezgolit…

Azi, suntem la fel, noi doua, una blonda, una bruna, doar ca mari, mari… vorbim de o suta de ori la telefon pe zi, sau o mie, nu stiu sigur…moldoveneste, desigur, mancam la Nicoresti, cand avem cu ce…ne imprumutam haine, mai putin pantofi si pantaloni, ca ea are craci lungi si eu fundu’ mare…am senzatia ca e cu mine mereu…si nu vrea sa ma asculte deloc!

Anunțuri

2 gânduri despre „poveste de fete

  1. Am fost si eu pe la Nicoresti anul trecut 🙂 Daca mai ajung, o sa ma uit mai cu atentie la cei din jur. Tu si prietena ta pare ca sunteti ca doi magneti

    Apreciază

  2. Draga Elena,postul tau imi aminteste ca trebuie sa o sun pe jumatatea mea de prietenie,Onuca..E rar in ziua de astazi cand oamenii sunt grabiti si consumatori,frustrati si tristi ,sa pastrezi o prietenie intacta..Eu am nenorocul sa locuiesc departe-departe de Onuca insa o am in sufletul meu aproape..Si pentru ca incepusei in stil frantuzesc:j’adooore ton post!!!Pup,Eugenia.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s