…dupa un timp, au hotarat sa inventeze un oras; trebuia neaparat sa fie doar al lor, ca altfel se spulbera vraja.
Ileana Cosanzeana a gasit locul si urma sa se ocupe de tot ce insemna organizare teritoriala, iar Fat Frumos trebuia sa asigure cel mai neintalnit decor
Orasul era asezat intr-un tinut foarte foarte indepartat , nu prea stiut de ochii lumii…nu calcase picior de pamantean prin coltul asta . Era strajuit de brazi seculari si puteai sa ajungi acolo doar daca stiai care este “secretul”…si din tot universul asta, numai eroii nostri il stiau. Inainte sa ajunga sa inventeze minunatul oras, Fat Frumos si Ileana Cosanzeana aveau sa fie testati despre cat de bine stiau tainele secretului despre care v-am spus. Intre timp, Ilenuta avea mare grija de gradina cu flori; o uda cu apa vie, ii spunea povesti nemuritoare, si florile ii zambeau si infloreau in fiecare zi, iar Fat Frumos plecase cu treburi la prietenii turci, convins fiind ca o sa mai afle cate ceva despre secret, din gustul baclavalelor si din cafeaua turceasca.
Orasul avea sa aiba un castel, un cinematograf, o benzinarie si o fabrica de ciocolata!
Ca toate astea sa fie posibile era de ajuns o magie, dar abia dupa ce se aflau toate tainele secretului …
Castelul care urma sa fie construit in oras, nu era unul obisnuit…ci unul fermecat…arata asemenea unei case cu stuf….intre munti??? Cine a mai auzit si cine a mai vazut?!noi, in povestea asta!
Ca sa ajungi la castel, intrai dintr-un drum forestier, intr-o ulita, si ca sa poti inainta, trebuia sa mergi descult…vara, dansai in praf pana la glezne ca sa ajungi la casa-castel, iar toamna inotai prin noroi…doar iarna, venea o sanie cu reni sa te ia.
Intre timp, Fat Frumos s-a intors cu un indiciu despre secret: “este foarte greu de precizat un cod pentru secret, pentru ca toate formulele dau ca rezultat ceva care tinde spre infinit; s-a incercat si cu limite, dar tot infinit rezulta…”, asta insemna ca secretul nu putea fi numarat niciodata
Gardul casei era din nuiele, iar poarta din lemn, cu un zavor cu totul si cu totul special..nu putea fi deschis decat de Ileana Cosanzeana si de Fat Frumos, cu cate o raza de soare. Ileana avea mereu cu ea clamele din raze de soare, iar el, tinea cate o raza in fiecare buzunar…
candva in 2009
Bun venit in blogosfera, Nina !
Imi place ideea ta de blog cu povesti, dar mai interesant mi s-a parut ca l-ai pornit de Ziua Indragostitilor. Sa fie intr-un ceas bun !
ApreciazăApreciază